Aţi văzut cu toţii cred imaginile înfiorătoare care rulează necontenit pe televiziuni. În faţa unei asemenea tragerii e greu să mai spui ceva…
 
Te duci într-un spital să aduci o viaţă pe lume şi în schimb dai de moarte. O moarte violentă. O moarte provocată de un sistem bolnav. Îmbolnăvit de cei care ne conduc şi care ar trebui să aibă ca primă grijă ocrotirea noastră.
 
Am născut un copil acum trei luni. Mă uitam în seara aceasta la el şi mi se încrâncena carnea pe mine gândindu-mă doar că şi noi am fost în maternitate… că puteam fi noi în locul lor. Nu ştiu câţi dintre voi puteţi simţi revolta care te cuprinde ca mamă. Îl simţi nouă luni. Îl aduci pe lume. Îi auzi primul scâncet. Îi simţi primele respiraţii. Şi apoi gata… nu mai e!
 
Şi asta de ce? Pentru că nu contează că ne pleacă medicii. Pentru că nu contează că spitale se prăbuşesc din lipsa banilor. Pentru că în ţara asta nu contează decât să furi câţi mai mulţi bani! Oare câte sisteme de aer condiţionat puteau fi reparate cu o mică parte din banii daţi pe frunze verzi? Oare câte medicamente puteau fi achiziţionate pentru ca Spitalul de copii Grigore Alexandrescu să nu ducă acum lipsă?
 
Oricâte anchete vor avea loc nimic nu-i va aduce înapoi pe acei micuţi. Însă cred că a venit timpul ca şi în ţara asta cineva să-şi asume responsabilitatea. Şi să demisioneze!
 
P.S. Ca parlamentar, membru al Comisiei de Sănătate, voi face tot ce îmi stă în puteri pentru ca această tragedie să nu fie îngropată şi astfel de lucruri să nu se mai întâmple.

Aseară am aflat că un coleg de-al meu şi bun prieten s-a dus. S-a dus undeva departe de toată nebunia…
 
Astăzi am văzut cum mulţi s-au apucat să-l înjure. Şi nici măcar nu cred că îl cunoşteau.
 
Eu una vreau să spun doar atât: rămas bun, domnule Timiş! Aţi fost un om deosebit!
 

E week-end aşa că puţină distracţie nu strică… Urmăriţi cu atenţie clipul de mai jos. Parcă ar fi Guvernul Boc atunci când i se cer măsurile de ieşire din criză…
 

 

Credibilitatea României va creşte ca Făt-Frumos dacă toate veniturile din România vor fi impozitate, ne-a spus astăzi preşedintele la postul naţional de radio.
 
Ce naivă pot fi! Şi eu care credeam că, în raport cu partenerii noştri externi, credibilitatea ţării noastre ţine de atitudinea autorităţilor statului (ştiţi, instituţiile acelea numite Preşedinţie, Guvern….), de comportamentul şi politica lor (câţi investitori străini nu au fugit mâncând pământul atunci când li s-au cerut şpăgi enorme pentru a investi în România??), de situaţia economică şi de predictibilitatea mediului de afaceri (apropo, impozitul minim se tot scoate de un an de zile…) şi nicidecum de faptul că românii trebuie să plătească impozit şi pe aer!
 
Dar, cum spuneam, eu sunt naiva…
 

Conform DEX-ului mitomania reprezintă mania caracterizată prin tendinţa maladivă de a denatura adevărul, tendinţa patologică de a fabula, de a minţi. Dacă autorii DEX-ului s-ar fi gândit să şi exemplifice fiecare definiţie, în dreptul mitomaniei ar fi putut trece simplu: Guvernul Boc.
 
Anunţurile succesive de măriri salariale cu 10% într-o perioadă în care tot ei au tăiat cu 25%, ba au mai pus şi câteva taxe în plus, îi califică cu brio pe membrii cabinetului Boc pentru a exemplifica definiţia mitomaniei.
 
E clar aşadar! Ei sunt mitomani… Întrebarea e : noi, românii, dacă îi mai credem, de ce boală suferim?
 

Cred că sunteţi sătui de povestea brandului… Şi dacă e să privim puţin în urmă nici măcar nu e o mare noutate faptul că promovăm ceva ce nu avem… doar am mai făcut-o şi anul trecut şi nu am văzut nicio coadă la vreun punct de frontieră românesc. De fapt, nu constituie o noutate nici că un reprezentant de seamă al PD-L tocă banii noştri fără să-i pese… Fac asta de aproape doi ani şi nu li s-a întâmplat nimic.
 
Ar fi constituit o noutate dacă toţi românii s-ar opune jafului portocaliu. Şi cum până la alegeri mai e, prin intrarea în grevă fiscală, de exemplu. Adică de mâine ar refuza să mai plătească impozite, taxe şi alte biruri. Ar refuza până în clipa în care la cei aflaţi astăzi la conducerea ţării ar plăti şi ei pentru ceea ce au făcut şi fac milioanelor de români. Nu de alta, dar e revoltător ca în vreme ce sute de mii de bugetari au rămas fără un sfert din salariu, în vreme ce am ajuns să dăm statului un sfert din tot ceea ce cumpărăm, în vreme ce părinţii şi bunicii noştri mor cu zile pentru că nu mai au bani de medicamente, un ministru al aceleiaşi tări aruncă bani pe apa sâmbetei. Şi atunci noi de ce am mai plăti?