Campania electorală a început. Vor urma 30 de zile în care voi, cei care acum aveţi puterea, veţi avea timp să decideţi cine vă merită încrederea pentru a deveni reprezentantul Colegiului 1 Brăila în Parlamentul României.

Este pentru prima dată când avem ocazia să votăm uninominal, să alegem persoana cea mai potrivită să rezolve problemele cele mai importante ale Brăilei şi ale locuitorilor din Colegiul 1.

Este pentru prima dată când putem spune că S-A TERMINAT CU LISTA DE PARTID, S-A TERMINAT CU VOTUL ACORDAT PE SIMPLA APARTENENŢĂ LA UN PARTID, FĂRĂ SĂ CONTEZE DACĂ AI FĂCUT SAU NU AI FĂCUT CEVA PENTRU BRĂILA.

Este pentru prima dată când avem posibilitatea unei schimbări radicale şi totale pentru viaţa noastră. Avem de ales între oameni, avem de ales între persoane care au făcut ceva pentru Brăila şi persoane care nu au ajutat cu nimic comunitatea noastră.

Ne aflăm pentru prima dată în faţa unei alegeri care este importantă pentru noi, dar mai ales pentru viitorul copiilor noştri şi pentru viitorul acestui oraş în care ne desfăşurăm munca de zi cu zi, avem prieteni, ne-am întemeiat o familie şi de care dorim să fim mândri.

La aceste alegeri parlamentare este pentru prima dată când se prefigurează o luptă de o importanţă deosebită pentru viitorul locuitorilor din Brăila şi din acest colegiu. Brăilenii vor putea alege viitorul, pe cei care au făcut ceva pentru Brăila, pe cei care au curajul, pot şi doresc să se implice în modernizarea şi dezvoltarea economică a acestui oraş.

Trebuie să lăsăm în urmă trecutul, stagnarea, lipsa de interes, afacerile personale obscure şi interesele de grup, incompetenţa, lipsa de respect faţă de oameni.

Cu toţii ne dorim ca oraşul nostru să fie şi să arate ca unul european, care oferă condiţii civilizate de viaţă şi confort. Nu vrem un oraş în care curăţenia şi câinii vagabonzi sunt o problemă, ci unul în care să trăim în bunăstare şi să ne simţim în siguranţă.

În ultimii 4 ani în România s-au schimbat multe. Economia a crescut, au început să vină tot mai mulţi investitori, ceea ce înseamnă mai multe locuri de muncă, salarii mai mari, bani mai mulţi pentru fiecare.

În Brăila şi în Colegiul 1 mai sunt încă multe de făcut. Oraşul nostru are perspective de dezvoltare, dar este nevoie de oameni cu proiecte şi soluţii concrete la probleme reale. Am stat de vorbă cu mulţi dintre brăileni. Le-am spus care este viziunea mea asupra dezvoltării oraşului nostru, iar ei mi-au împărtăşit preocupările lor, mi-au spus păsurile lor.

Eu îmi propun pentru oraşul Brăila să atragem investiţii, să creăm noi locuri de muncă, pentru ca oamenii să aibă mai mulţi bani şi să le putem oferi astfel o viaţă mai bună. Aceasta este miza acestor alegeri şi a campaniei pe care eu o voi desfăşura în colegiul meu.

Ştiu că mă aşteaptă o competiţie dură, în care unii nu se vor sfii să mă atace sau să spună lucruri neadevărate. Au încercat şi în trecut. Dar nu cred că brăilenii pot fi păcăliţi. Eu nu sunt interesată de dispute şi de scandaluri. Ele nu aduc nimic bun nici pentru Brăila, nici pentru brăileni.

Mie îmi place să spun lucrurilor pe nume. Eu le voi vorbi oamenilor despre o viaţă mai bună, despre ce vreau şi ce pot să fac pentru ei.

Diana Tuşa,

Alături de tine. Pentru o viaţă mai bună.

 
De multe ori v-am povestit cum am ajuns la Brăila. Şi de ce am rămas. Mulţi au crezut că, dacă voi întâmpina greutăţi, mă voi speria. Fără să ştie că nu sunt o persoană care se sperie prea uşor. Fără să ştie că, în nici un caz, nu sunt o persoană care, atunci când dă de greu, dă bir cu fugiţii.

De multe ori am afirmat că elementul esenţial, cel care face diferenţa între oamenii politici, este unul singur: gradul în care fiecare se implică în viaţa comunităţii sale.

De multe ori v-am spus că eu am ales să mă implic. Pentru că vreau o viaţă mai bună pentru brăileni, am ales să fiu alături de locuitorii colegiului meu şi de nevoile acestora.

Una dintre aceste nevoi ţine de cei mici. Locurile de joacă insuficiente, lipsa unui parc de distracţii, lipsa unor activităţi educative extraşcolare îşi spun cuvântul. Tocmai din acest motiv, prin activităţile desfăşurate de-a lungul timpului, am încercat să schimb această stare de fapt.

Prin urmare, sâmbătă, la Şcoala nr. 2 “Fănuş Neagu” din Colegiul 1, alături de colegii mei, am fost gazdele concursului de “Miss & Mister pentru copii”. Şi, deşi la început, am fost copleşiţi de numărul mare de participanţi, am trecut repede peste problemele de organizare. Cum? Vă invit să vedeţi mai jos.

Mulţumesc acelor politicieni brăileni care nu ştiu să facă politică decât aşa !

Mulţumesc indivizilor plătiţi, ţinuţi ca şi copii de casă ai unor afacerişti obscuri, care nu ştiu că există o mare diferenţă între satira politică şi mârlănie! Asememea mere putrede au stricat presa din Brăila.

Mulţumesc celor care, făcându-şi un scop în viaţă din a mă “distruge”, întinează până şi memoria tatălui meu!

Vă mulţumesc încă o dată şi vă reîntreb: de unde atâta agitaţie?

Am revenit! Prin a începe să vă prezint cu ce m-am ocupat în ultima vrme.

Pentru început, “Uninominalul - pe înţelesul tuturor”, campania de informare

a cetăţenilor privind noul sistem de vot.

Sunt femeie. Am 30 de ani. Îmi doresc un copil. Acum câştig relativ bine, însă mă gândesc ce voi face în perioada postnatală. Cu ce îmi voi creşte copilul, cu ce îmi voi întreţine familia? Pentru a avea un copil este nevoie să renunţ la tot ce am construit până acum?

Sunt întrebări fireşti, întrebări pe care şi le pune orice femeie cu studii superioare, cu o carieră bine definită, cu o condiţie finaniciară medie. Acestea în condiţiile în care studiile demonstreză că a trecut vremea în care la 22 - 24 de ani tinerii deveneau părinţi. Acum cariera este pe primul loc. Se cufundă în muncă şi se gândesc la căsătorie abia în momentul în care au bani suficienţi pentru a întreţine o familie.

În perioada următoare o nouă propunere legislativă va provoca dispute în Parlament. Este vorba de majorarea indemnizaţiilor pentru mamele care aleg să rămână acasă pentru îngrijirea copilului nou născut. Faţă de nivelul actualei indemnizaţii, PNL propune majorarea acesteia până la 85% din ultimul salariu primit, nu mai puţin însă de 600 de lei.

O propunere legislativă aşteptată de mult timp. De multe mame care contribuie lunar la bugetul de stat cu un procent mult mai mare decât media. De multe mame care renunţă la familie datorită carierei. De multe mame care nu sunt nici directori, nici angagaţi cu funcţii de conducere în agenţiile guvernamentale sau în societăţile de stat. Ci de mame avocaţi, medici, profesori, consilieri juridici, experţi financiari etc etc etc.

Facem pariu că la această propunere PSD se va opune, propunând în schimb creşterea indemnizaţiei tuturor mamelor?

Citeam mai devreme declaraţia lui Geoană potrivit căreia “bugetul pe 2009 trebuie făcut de noul Parlament şi viitorul Guvern”.

Sună bine, nu? Ar exista o singură problemă. Aceea că niciun buget nu poate fi făcut peste noapte.

Alegerile parlamentare vor avea loc pe data de 30 noiembrie. Până se contestă, până se validează, până se formează noul guvern, până se dezmeticesc cei proaspăt unşi miniştri, până se elaborează noul buget pe baza strategiei noului guvern (aceasta în condiţiile în care există deja o asemnea strategie), până se adoptă de către noul Parlment, până se publică în Monitorul Oficial, România e în aer.

Curios este faptul că domenii care acum, în prag de alegeri, au devenit esenţiale, precum învăţământul, sănătatea, infrastructura, protecţia socială, sistemul de pensii, nu numai că sunt uitate cu desăvîrşire, ci râmân şi ele, cu totul, în aer.

Declaraţii iresponsabile, ale unui politician iresponsabil… Şi toate acestea se întâmplă în vreme ce statelele europene strâng rândurile.…

Rămâne întrebarea: noi, România, unde ne aflăm? Şi, mai ales, către ce ne îndreptam?

Nu aş fi scris astăzi, nu aveam niciun chef de politică, însă, ajungând mai devreme acasă, am deschis din obişnuintă televizorul şi am urmărit circul desfăşurat astăzi în Parlamentul României.

Majorarea alocaţiilor pentru familiile sărmane, proiect votat de deputaţi, pensii primarilor după sistemul parlamentar, proiect - norocul nostru! - doar propus de senatori. Iar peste toate acestea, cireaşa de pe tort, care va termina cu totul bugetul: a 13-a pensie, transport gratuit şi reduceri pentru excursiile în străinătate pentru vârstnici.

Spre norocul nostru, al tuturor românilor, orice minune ţine trei zile. Cam atât i-a ţinut şi pe parlamentarii români.

De altfel, nu ştiu cum un parlamentar căruia nu i-a păsat timp de ani de zile de cei care l-au trimis acolo, să îi reprezinte, s-ar fi transformat peste noapte în bunul samaritean. La fel, nu ştiu cum un parlamentar responsabil ar putea să pună în pericol viitorul ţării doar pentru câteva voturi, şi pe acelea neavând nicio certitudine că le va lua. Nu mai vorbesc de uşurinţa cu care unii au ridicat mâna în public, deşi poziţia lor în particular era cu totul alta. Şi nu mă refer aici doar la reprezentanţii PNL, ci la toţi: PSD, PD-L, UDMR, PRM.

M-am tot întrebat de ce au procedat în acest fel. De ce nu au avut curajul să-şi asume opinia exprimată în nenumărate rânduri, e drept, în particular, departe de ochii votanţilor? De ce nu a avut niciunul curajul de a ieşi la tribună şi a spune răspicat: Fraţilor, e o tâmpenie! Ne batem joc de noi şi de viitorul nostru! Nu putem continua aşa!

Iar acum, urmărind ştirile, mă întreb de ce niciunul dintre cei care se băteau cu pumii în piept acolo, nu şi-au pus o singură întrebare, una singură, cea mai dureroasă, întrebare pe care sunt convinsă că şi-o pune orice om normal, stând în faţa televizorului: cine va răspunde pentru tâmpeniile pe care le votează acum unii, cuprinşi de febra alegerilor? Cine va plăti factura?

Pentru că, din punctul meu de vedere, răspunsul e unul singur, foarte simplu: alegătorul.