Toată dimineţa am auzit tot felul de presupuneri. Că Stolojan a avut un acces de personalitate şi s-a răzvrătit, protestând prin retragerea din funcţie, de fapt din nominalizarea la o funcţie. Că Stolojan şi-a întrerupt medicamentaţia şi s-a îmbolnăvit din nou. Că Stolojan a ştiut de la început că nu are altceva de făcut decât să-i facă jocul preşedintelui. Etc, etc.

Indiferent de ce zic sursele, eu nu cred că Băsescu e străin de această mişcare. Dimpotrivă, cred că scenariul şi regia acestui moment i-au aparţinut în totalitate. De ce a vrut însă preşedintele să scape de un bun prieten? Şi de ce l-a ales tocmai pe Boc?

Explicaţia este simplă.

Toată lumea este de acord cu faptul că preşedintele se gândeşte mai întâi şi mai întâi la noi, românii. La fel, toată lumea ştie că în timpul campaniei electorale s-a tot vorbit despre criza mondială care, vrem, nu vrem, se va răsfrânge şi asupra României.

We always recommend new transplants schedule a cleaner to work on the apartment before moving in. In Boston in particular, where we looked into, we found it to be relatively easy finding and hiring a south boston cleaning service. Dacă e să fie nasol, măcar românii să treacă peste criză râzând.

Ziua de astăzi părea a fi o zi normală, o zi ca oricare alta. Cunosc bine activitatea Camerei Deputaţilor, doar ultimii trei ani din viaţă pe aici mi i-am petrecut, drept pentru care nimic nu era nou pentru mine.

Stând în bancă ( ca la şcoală ), privind veselia colegilor mei, feţele triste afişate de cei de la PD sau aroganţa celor de la PSD, gândul mi-a zburat la cei din colegiu şi brusc mi-am dat seama câtă responsabilitate îmi revine. Dintr-o dată, am realizat câţi oameni şi-au pus speranţele în mine. Speranţe de a avea o viaţă mai bună, de a fi ascultaţi şi de a-şi face auzit glasul prin intermediul meu, reprezentantul lor.

Peste toate acestea, vestea renunţării premierului fără guvern a venit ca un duş rece, parcă special pentru a-mi reaminti că eu nu sunt ca ei, că eu sunt de-a celor rămaşi acasă, la Brăila. Şi că, indiferent de alba neagra pe care unii au înţeles să o joace zilele acestea cu una dintre cele mai importante instituţii a statului, indiferent de iresponsabilitatea celor care astăzi se luptă pe ciolan, eu va trebui să fac tot ce-mi stă în putinţă pentru a-mi ajuta oamenii care m-au trimis acolo.

UPDATE ( prin bunăvoinţa unui amic )

Zilele acestea mai multe persoane m-au întrebat dacă sunt de acord cu trecerea PNL în opoziţie. Pentru că e duminică, pentru că vremea de afară nu încurajează deloc ieşitul din casă, hai să vă spun o poveste…

Decembrie 2008
PNL intră la guvernare alături de PD. Prim-ministru, desemnat bineînţeles de preşedinte, Theodor Stolojan. Potrivit înţelegerilor, pe baza scorului obţinut pe 30 nov, PNL deţine 3-4 ministere ( doar nu credeţi că Băsescu ar accepta mai mulţi liberali în guvernul său!)

Ianuarie 2009
Cum s-a dovedit şi în 2004, preşedintele nu poate rezista mai mult de 30 de zile… La nici o lună de la numirea noului guvern, apare primul dosar DNA, având ca protagonist unul dintre membrii cabinetului. Aţi ghicit! Este vorba de un ministru liberal.
Preşedintele cere suspendarea “ticălosului”. Presa “imparţială” se revoltă. Ministrul liberal este suspendat sau forţat să-şi dea demisia. Premierul face o nouă propunere. Aţi ghicit din nou! De această dată nu mai poate fi vorba de un alt liberal, doar liberalii sunt pătaţi. În locul ministrului “mânjit” apare un pedist curat.

Februarie 2009
Istoria se repetă. Acelaşi rezultat: încă un ministru liberal pus pe liber.

Martie, … aprilie 2009
PNL nu mai deţine niciun portofoliu. Dar este la guvernare. Alături de un partid care nu are nimic în comun cu liberalismul sau cu dreapta. Legat de mâini şi de picioare, fără a-şi putea promova programul şi ideile.

Astfel, guvernarea PNL 2008 – 2009 se încheie apoteotic. Dezamăgindu-şi total electoratul, închinându-se în faţa celui care timp de 4 ani l-a tocat mărunt, cu riscul de nu se mai putea prezenta cu capul sus în faţa electoratului…

P.S. Scenariul de mai sus este doar ipotetic. Orice asemănare cu personaje sau situaţii reale este pur întâmplătoare. La fel, orice speculaţii legate de motivul postării acestui articol.

Astăzi, unul dintre comentatorii mai mult sau mai putin înfocaţi ai acestui blog a postat un comentariu ce cred ca merită răspuns separat.

So, Ana spunea : In toiul campaniei electorale intelegeam sa n-ai vreme de comentarii pe blog dar acum nu pricep ce se intampla cu tine. Scrii foarte rar. Ce faci,pe unde ratacesti? Cumva ti-e teama sa te lansezi in comentarii belicoase la adresa anuntatei cununii dintre PDL si PSD pentru ca nu stii de ce sunt capabili liderii PNL-ului. Recunosc ca ai fi de’a dreptul ridicola sa critici acum alianta pentru ciolan dintre PSD si PDL si apoi sa te trezesti ca se vara si PNL-ul in troaca lor…

Stai liniştită, draga mea. Nu au trecut decât două zile de la ultima postare.

Pentru liniştea ta însă, îţi povestesc pe unde am umblat, nimic spectaculos: Parlamentul României şi Brăila, Colegiul 1, audienţe şi întâlniri cu câţiva reprezentanţi ai autorităţilor locale.

In ceea ce priveşte insinuarea ta, stai încă o data calmă. De-a lungul timpului cred că am dovedit (şi nu numai aici (sic!) ) că sunt puţine lucrurile de care mă tem… în orice caz, acestea nu ţin de viaţa politică!

Dacă tot ai adus în discuţie “alianţa pentru ciolan” dintre PSD şi PD pot spune că nu am mai râs de mult timp aşa cum am râs acum două seri urmărind emisiunea lui Mircea Badea… In ceea ce mă priveste nu vreau deocamdată decât să citez un locuitor al colegiului meu: “Ii mai votează dracu pe fomiştii ăştia! Nici nu s-a uscat bine tuşul pe buletinul de vot că au şi uitat de noi!”

Citeam mai devreme sondajul CURS, realizat în perioada 4-8 decembrie 2008, în exclusivitate pentru Jurnalul Naţional, sondaj potrivit căruia majoritatea româ­nilor preferă la guvernare o alianţă între PSD+PC şi PD-L.

Nu ştiu dacă pe voi v-au surprins sau nu concluziile noului sondaj, însă un lucru este cert. In ceea ce priveşte libertatea presei, ne întorcem încet dar sigur la perioada de glorie de dinainte de 2004.

Sau este doar o coincidenţă, nu?

Cuminţi sau nu, fericiţi pentru că Moşul a fost harnic şi a trecut deja pe la voi, nerăbdători din cauza unui Moş întârziat, tuturor Nicoletelor, Nicolailor şi celorlalţi care poartă numele Sf. Nicolae vă urez multă sănătate, fericire şi îndeplinirea tuturor dorinţelor!

Aflarea rezultatelor finale ale acestor alegeri a declanşat o adevărată dispută. Sunt sau nu legitimi candidaţii care au fost aleşi parlamentari, după ce s-au clasat pe locurile 2 sau 3? Cum e posibil ca un parlamentar să fie ales cu mai puţine voturi decât altul? Etc etc.

Nu spune nimeni faptul că legea era publică. De multă vreme.

Nu spune nimeni că toată această “surpriză” nu ar fi fost nicio surpriză dacă acestă lege ar fi fost citită.

Nu spune nimeni că este normal ca toată populaţia României, în fine, cea care şi-a exprimat opţiunea, mergând la vot, trebuia să fie reprezentată în Parlament.

Nu spune nimeni că nu ar fi fost corect ca doar o parte dintre alegători să decidă cine merge în Parlament şi cine nu.

Nu spune nimeni că prin noul sistem de vot, cu imperfecţiunile pe care le are, clasa politică a suferit modificări radicale. Nu aminteşte nimeni că marii perdanţi ai acestor alegeri sunt, cu câteva excepţii desigur, reprezentanţii vechii generaţii de politicieni.

Între noi fie vorba, toată această dispută nu interesează decât o mică parte a populaţiei. Mai precis, clasa politică, analişti, comentatori politici, media scrisă sau vizuală. Restul populaţiei, cea care formează de fapt majoritatea, are o singură întrebare. Îşi vor face treaba noii aleşi? Vor avea românii o viaţă mai bună?

Cred că această este şi esenţa, ca noii parlamentari să-şi facă treaba. În ce mă priveşte, legitimă sau nu, depinde pe cine veţi întreba, voi încerca să fac tot ce-mi stă în putinţă pentru a-mi respecta promisiunea făcută în campanie. Aceea de a fi alături de brăileni. Pentru o viaţă mai bună.

P.S. Pentru cei care nu cunosc, am obţinut 22,3 % într-un judeţ unde PNL a luat 15, 74%, iar PSD 47,75%. În condiţiile în care sunt venită în Brăila în urmă cu aproape 2 ani, iar din stafful meu au făcut parte doar 3 membri de partid: subsemnata şi doi prieteni apropiaţi.