Ieri Biroul Permanent Naţional al TNL a decis cu 11 voturi pentru şi 8 împotrivă data viitorului Congres TNL: 4 aprilie.
 
M-am numărat printre cele 8 voturi împotrivă. Din mai multe motive.
 
Cel mai important este legat de PNL. Efervescenţa creată de Congresul “mare” se va transmite vrând nevrând şi asupra TNL. Ceea ce nu s-a întâmplat niciodată. Iar apropierea celor două congrese nu cred că va avea efecte benefice asupra organizaţiei de tineret.
 
Al doilea argument a fost legat de interesele proprii ale organizaţiei de tineret, interese ce cred că trebuie urmărite cu precădere cu ocazia Congresului PNL. Şi mă refer aici la modificările statutare, care să profite TNL-ului, şi la susţinerea membrilor TNL în conducerea centrală a PNL.
 
Al treilea argument a fost legat de inexistenţa, la acest moment, a unei dezbateri pe Regulamentul TNL. Modificările ivite pe scena politică, poziţia în care se află PNL în momentul actual, de opoziţie, îşi pun amprenta şi asupra funcţionării şi organizării interne a TNL. Găsirea celor mai bune soluţii astfel încât organizaţia să funcţioneze la parametri maximi mi se părea o prioritate.
 
Concluzionând, aflarea răspunsurilor la o întrebare simplă, Ce vrem noi, tinerii, să facem cu TNL? Încotro vrem să-l ducem?, am considerat că este mult mai importantă decât alegerea pe grabă a unei noi conduceri.
 
La fel ca mine, au gândit 7 colegi. Majoritatea însă a decis: alegeri cât mai repede. Prin urmare, pe 4 aprilie avem Congres şi la TNL.
 

Astăzi şi mâine sunt în Bacău. Avem Birou Permanent Naţional şi Delegaţie Permanentă a Tineretului Naţional Liberal. Ambele având pe ordinea de zi o problemă importantă: stabilirea datei pentru convocarea Conferinţei Naţionale de Alegeri a TNL. Înainte sau după Congresul PNL? La o săptămână după Congresul mare sau mai încolo, când se liniştesc apele la seniori? Părerile sunt împărţite…
În ce mă priveşte cred că, înainte de a stabili data, trebuie ca fiecare dintre noi să răspundem unei întrebări simple: ce vrem să facem cu TNL în viitor? Şi în funcţie de răspunsul fiecăruia dintre noi, să stabilim restul.
Voi ce părere aveţi?

Mai sunt câteva zile până la Mărţişor.
 
Prin urmare, astăzi am fost să cumpăr mărţişoare Am găsit unele foarte frumoase făcute de copiii de la Grădiniţa 39 din cartierul Viziru. Şi vândute tot de către ei pentru ca din banii obţinuţi să facă, la rândul lor, o bucurie bătrânilor de la Căminul din Lacul Sărat.
 
Frumos, nu?
 

“Dezvoltarea turismului naţional“, “folosite pe teritoriul României“, “salvarea turismului românesc” - acestea erau principalele puncte forte ale proiectului de OUG privind acordarea tichetelor de vacanţă. Mai mult chiar, în varianta anunţată iniţial de guvern se prevedea clar faptul că “este contravenţie şi se sancţionează cu retragerea licenţei de turism utilizarea tichetelor de vacanţă pentru achiziţionarea de servicii turistice în afara teritoriului României“.
 
Întâmplarea a făcut însă ca, în drum spre Monitorul Oficial, OUG-ul cu pricina să sufere oarece modificări. Pornind de la expunerea de motive fără nicio noimă - criza financiară, presiunile personalului bugetar pentru creşterea salariilor (sic!) sau imposibilitatea întreprinderilor mici şi mijlocii de a ţine pasul cu anunţatele (sic!) creşteri salariale din domeniul bugetar - şi terminând cu textul propriu-zis al actului normativ.
 
Dar să recapitulăm! A dispărut turismul naţional, fiind înlocuit cu o formulă alambicată şi total interpretabilă: operatorii economici cu activitate de turism din România, autorizaţi de Ministerul Turismului, (…) care deţin structuri de primire turistice clasificate şi/sau agenţii de turism licenţiate şi care acceptă tichete devacanţă ca modalitate de plată (…). A dispărut şi contravenţia privitoare la achiziţionarea de servicii turistice în afara teritoriului României. A rămas în schimb condiţionarea autorizării de către Ministerul Turismului.
 
Ce s-a întâmplat cu revigorarea turismul românesc? Dacă acest obiectiv s-a volatilizat pe drumul dintre Guvern şi Monitorul Oficial, de ce mii de români sunt obligaţi să primească bonuri  în schimbul primei de concediu? De ce mii de oameni sunt obligaţi să plece în concediu, când poate ar fi dorit să stea acasă, sau pe la rude, sau să se odihnească?
 
Să fie din cauza avertismentului primit - aşa cum se zvoneşte - de la Comisia Europeană, care nu a fost de acord cu ajutorul de stat pentru firmele de turism?
 
Mă întreb ce vor mai inventa atunci când Uniunea va arăta cartonaşul roşu în ceea ce priveşte politizarea prefecţilor şi a conducătorilor de deconcentrate sau a transformării DLAF-ului în simplă gardă patriotică a premierului Boc?
 
 

Astăzi, în semn de protest faţă de abuzurile preşedintelui Comisiei de Industrii, dl. Iulian Iancu, am decis să părăsesc sala de şedinţe a Comisiei. Motivul?

Sunt de fapt două…
 
1. Deşi prezenţi în sală doar 14 din cei 28 de deputaţi, membri ai comisiei, Preşedintele Iancu a început să supună la vot proiectele aflate pe ordinea de zi. Când am ridicat problema cvorumului, răspunsul a venit din partea dnei Aura Vasile: cutuma e ca deputaţii care au semnat prezenţa să fie consideraţi prezenţi
 
Ei bine, eu nu am candidat pentru Parlamentul României pentru a proceda la fel ca cei dinaintea mea.  Şi ne mai întrebăm de ce Parlamentul are o imagine atât de proastă?
 
2. Deşi au trecut trei săptămâni de la solicitarea deputaţilor PNL privind chemarea la audieri a Ministrului Economiei, dl Adriean Videanu, nici la această şedinţă nu mi s-a dat nici măcar cuvântul pt a cere lămuriri.
 
Înţeleg că PNL este în opoziţie, iar PSD la putere, dar cum aş putea să mă prefac că nu văd acest simulacru al democraţiei parlamentare?
 
 

Au trecut trei săptămâni de când, împreună cu ceilalţi deputaţi PNL din Comisia de Industrii, i-am solicitat în scris preşedintelui Comisiei din Camera Deputaţilor, domnul Iulian Iancu, demararea procedurilor pentru invitarea la audieri a domnului Adriean Videanu, ministrului Economiei.
 
După cum bănuiţi, nu s-a întâmplat nimic. Nimeni nu a deranjat pe nimeni. Deşi, speţa e simplă: solicitarea are la bază dorinţa de clarificare a modalităţii în care s-a făcut achiziţia de păcură şi cărbune pe perioada situaţiei de urgenţă din sistemul energetic, cu atât mai mult cu cât situaţia de urgenţă a continuat şi după ce livrările de gaz rusesc au fost reluate. Mai mult, aici.
 
Atitudinea preşedintelui Comisiei de Industrii este cu atât mai ciudată cu cât una dintre cele două societăţi la care au apelat companiile de stat pentru a achiziţiona păcură fără iniţierea procedurilor de licitaţie este cap de listă într-un proces penal. Detalii aici.
 
Aşadar, pe cine acoperă majoritatea de 73% ?
 

Astăzi încerc să răspund oricărei întrebări venite din partea voastră. Singura condiţie: să aibă cât de cât legătură cu realitatea.
 
Ideea mi-a venit de aici. Şi eu sunt de acord cu faptul că moderarea comentariilor dăunează mult procesului de comunicare. Prin urmare, hai să încercăm şi varianta aceasta.