Astăzi trebuia să se discute în plenul Camerei moţiunea simplă pe agricultură. O nimica toată, un mizilic, un lucru neimportant… nu era vorba decât despre lipsa subvenţiilor, despre lipsa politicilor de dezvoltare, despre lipsa de sprijin pentru  agricultori în accesarea fondurilor europene, despre faptul că România, odată grânarul Europei, a ajuns să importe până şi pătrujel din Austria sau Ungaria.
 
Colegii de la PD nu au avut însă timp pentru toate aceste prostii, dorind să-şi rezolve mai întâi problemele de partid. Mai exact, câteva funcţii pentru aşa-zişii independenţi: în Comisia de Regulament, în Biroul Permanent al Camerei, în comisiile de specialitate. Cu toate că şi ieri ordinea de zi a Biroului Permanent tot de funcţiile independenţilor cu partid  s-a ocupat. De altele nu a mai fost timp!
 
Astăzi noi ne-am retras din sală. La fel ca PSD-ul. Nu se poate să asisti la nesfârşit la încălcarea Regulamentului! Şi nici să devii părtaş - fără voie - la toate măgăriile PD-ului!
 

Dacă deschizi televizorul vezi numai discuţii despre remaniere, dacă dai drumul la radio auzi tot despre remaniere, dacă te uiţi pe ziare… tot! remaniere în sus, remaniere în jos!
 
Sinceră să fiu nu ştiu de ce se face atâta caz de asta! De parcă dacă îl schimbă pe Şeitan cu altul salariile bugetarilor vor reveni la nivelul de dinanite de tăieri. Sau dacă e schimbat Vlădescu vor scădea impozitele. Sau dacă pleacă Videanu ( ) economia va cunoaşte un boom!
 
Nimic nu se va schimba! Singurul lucru bun, care ar conta într-adevăr, ar fi plecarea întregului guvern şi venirea altuia alcătuit din oameni competenţi care să aibă şi o strategie de ieşire din criză. Adică exact ce-i lipseşte Guvernului Băsescu-Boc, oricare ar fi componenţa sa.
 
Astfel, mult mai important decât schimbarea pălăriei Măriei mi se pare faptul că de mâine bolnavii cronici nu vor mai putea să-şi cumpere medicamentele. Asta deoarece Casa de asigurări nu mai decontează decât sume infime. Prin urmare, acesta este unul dintre subiectele pe care le-aş aborda într-o moţiune pe sănătate. Moţiune pe care am discutat-o cu câţiva colegi şi pe care vrem să o propunem mâine Grupului de la Cameră.
 

Astăzi am primit o scrisoare din partea membrilor celor cinci confenderaţii sindicale.
 
În ceea ce mă priveşte nu mai aveam nevoie de vreun îndemn pentru a vota moţiunea /moţiunile de cenzură. Şi asta nu pentru că sunt reprezentantul unui partid de Opoziţie, ci pur şi simplu pentru că nu pot fi de acord cu restrângerea drepturilor unor persoane (reduceri de pensii, salarii, indemnizaţii) doar pentru ca alte persoane să-şi lărgească drepturile (risipa banului public, clientela politică, nepotisme etc).
 
Problema însă mi se pare a fi cu totul alta. Trece moţiunea, dar ce punem în loc? Pentru că dacă preşedintele va numi un nou guvern, dar cu aceleaşi “competenţe”, situaţia este la fel de gravă şi nimic nu se va rezolva ci doar se va amâna. Aşadar, după părerea voastră, cine trebuie să vină să conducă Guvernul? Şi cum?
 

Pe 25 ianuarie vă anunţam aici depunerea iniţiativei legislative pentru modificarea Legii nr. 53/2003 Codul Muncii, ce prevedea declararea ca zi de sărbătoare legală a zilei de 24 ianuarie.
  
Iată că astăzi, în Comisia de muncă a Senatului, Mica Unire din 1859 a condus la unirea clasei politice din anul de graţie 2010. Raportul favorabil a fost votat în unanimitate de reprezentanţii tuturor partidelor politice.
  
Ştiu că pentru cei mai tineri această zi nu semnifică prea mult, iar cu trecerea anilor încărcătura simbolică a acesteia s-a diluat tot mai mult. De aceea le mulţumesc colegilor mei senatori care au înţeles că nouă, oamenilor politici, ne revine sarcina de a fixa în mentalul colectiv importanţa acestei zile.
  
Vezi comunicatul de presă aici.
 
P.S. Ştiu că mulţi dintre voi spuneţi că şi aşa în România se munceşte prea puţin. Eu cred că românii sunt DOAR prea post plătiţi, cu prea puţini bani în compensaţie pentru munca lor… iar scuza că suntem în criză în niciun caz nu ar trebui să stea în faţa istoriei…

So… iată întrebarea despre care vă spuneam de dimineaţă: În ce stadiu se află producerea serului BCG şi mai ales de când va fi reluată campania de vaccinare?
 
Să vedem acum când ne va răspunde şi mai ales ce ne va răspunde domnul ministru.
 

Mai ţineţi minte scandalul de la Institutul Cantacuzino? Mă veţi întreba probabil ce s-a mai întâmplat… Ei, bine, nimic! Exact, aţi înţeles bine! În Comisia de Sănătate s-a reuşit punerea batistei pe ţambal. Instituţiile responsabile au trimis într-un final trei rapoarte, trei dosare conţinând “nişte” foi fără nicio noimă, a căror menire nu a fost, în niciun caz, aflarea adevărului şi informarea corectă asupra a ceea ce s-a întâmplat în realitate, ci doar … ca să fie la dosar.
 
Mai mult decât atât, deşi în promisiunile de la acel moment făcute de autorităţi se menţiona faptul că din aprilie vaccinarea împotriva tuberculozei va fi reluată, iată, suntem la jumătatea lunii şi nu s-a întâmplat nimic. Din contră, situaţia s-a înrăutăţit. Nu doar vaccinul BCG nu mai este disponibil în maternităţile din ţară, dar şi cele împotriva hepatitei B, rubeolei, rujeolei sau poliomielitei ( vaccinuri care sunt administrate bebeluşilor în primul an de viaţă) au dispărut cu desăvârşire din cabinetele medicale din multe judeţe.
 
Prin urmare, pentru că ministerul nu vrea să spună nimic, iar mulţi dintre voi mă întreabă ce se întâmplă, voi adresa mâine, în cadrul sesiunii de întrebări din Parlament, această întrebare ministrului Sănătăţii. Poate domnul ministru va binevoi să ne dea luna aceasta un răspuns…
 

“Având în vedere actualul sistem de declaraţii utilizat pentru impozitele şi taxele cu regim de stabilire prin autoimpunere sau reţinere la sursă, se propune renunţarea la gruparea obligaţiilor de plată în declaraţii distincte, în funcţie de destinaţia plăţii, şi declararea acestora în cadrul aceluiaşi formular”, se arată într-un comunicat al ANAF.
 
Bun aşa! Anunţul ANAF vine în completarea declaraţiei făcute de premierul Boc la doar două zile după ce în Parlament Guvernul propunea respingerea unei iniţiative legislative cu acelaşi conţinut. Ar trebui să mă bucur pentru că ideea mea nu s-a pierdut ci a fost preluată de cei de la putere. Dar nu pot să o fac din simplul motiv că ambele declaraţii, atât cea a premierului, cât şi comunicatul ANAF, omit să precizeze un singur lucru: CÂND se va întâmpla acest lucru. Dacă în legea propusă spre adoptare Parlamentului erau prevăzute termene clare pentru implementare, anunţutile guvernanţilor sunt atemporale: vom face , o să facem etc etc. Adică exact lucru de care mă temeam cel mai mult: prelungirea la nesfârşit!